(Psalmul 139)

Unde mă voi duce oare
Departe de faţa Ta?
Căci puterea Ta cea mare
Este pretutindenea.
Dacă mă voi duce-n ceruri, 
Tu acolo străluceşti, 
Sau la marginile lumii, 
Doamne Tu şi-acolo eşti.

Cor:
El cunoaşte, El pătrunde, 
Tot ce e şi sus şi jos, 
Nu te poţi de El ascunde
Tu sărmane , tu sărmane păcătos.

Înaintea Ta nici moartea
N-are spaţiu interzis, 
Căci Tu controlezi tot cerul
Şi tot ce e în abis.
Dacă voi zbura departe, 
Pe aripi de zori cereşti, 
Unde se formează norii, 
Doamne Tu şi-acolo eşti.

O ştiinţă minunată
M-a ţesut în chip ciudat.
Mâna binecuvântată
Din ţărână m-a creat.
Doamne, Tu mai dinainte
De-a rosti eu vre-un cuvânt, 
Tu mi-ai rânduit şi anii
Câţi vor fi pe-acest pământ.

Mâna Ta e peste mine, 
Chiar şi gândul mi-l pătrunzi.
Mă cunoşti aşa de bine, 
Când Te chem, Tu îmi răspunzi.
Şi când umblu pe cărare, 
Şi când dorm în patul meu, 
Cu-a Ta binecuvântare
Tu mă înconjori mereu.

Tu în Cartea Ta cerească
Doamne m-ai înregistrat, 
M-ai 'nainte de-a mă naşte
Zilele mi-ai numărat.
Tu cunoşti a noastre fapte, 
Tu ne dai din cer răspuns
La a noastră rugăciune
Şi la gândul cel ascuns.

O făptură minunată
M-ai făcut şi m-ai creat.
De aceea Ţie Doamne, 
Vreau să-ţi cânt neâncetat.
Şi îi chem pe toţi să vină
Căci Tu eşti îndurător.
Tu eşti Tatăl nostru veşnic, 
Dumnezeul tuturor.