Tu prietene şi frate



(Psalmul 55)

Tu prietene şi frate, tu ce lângă mine-ai stat, 
În aceeaşi casă sfântă, şi-mpreună ne-am rugat.
Tu ţi-ai ridicat călcâiul şi cu ură mă priveşti, 
Şi te-ntreb, te rog, răspunde, pentru ce mă prigoneşti?

Cor:
Dacă te-ar lovi duşmanul, nu te doare-aşa de rău, 
Ca şi-atunci când te loveşte, sora ta, fratele tău.
Vino soră, vino frate, haideţi să ne pocăim
De a noastră răutate, şi-n iubire să trăim.

Nu mai prigoni pe sora, soră care-n faţă stai;
Căci cu ură, vrăjmăşie, n-ai să poţi să intri-n rai.
Parcă nici nu ai cuvinte să le spui cât e de greu, 
Când cu vorbe de ocară te-a lovit fratele tău.

Cor 2:
Fraţi de cruce, de credinţă, fraţi în Domnul dezbinaţi, 
Doamne, nu lăsa mânie printre cei răscumpăraţi!
S-a-ntâmplat la fel cu Domnul, când pe lume a venit, 
Cel mai mult şi cel mai tare neamul sfânt l-a prigonit.

De aceea El ne spune, ân iubire să trăim, 
Fraţi de-acelaşi neam şi nume, să nu ne mai prigonim.
Să fim gata de jertfire, unul pentru altul, fraţi, 
Să iubim, căci prin iubire noi am fost răscumpăraţi.