(Psalmul 105)

Tu l-ai pedepsit pe Ham pentru răutatea lui, 
Faraon s-a împietrit, atunci Domnul l-a lovit.
Cele zece mari urgii în cetăţi şi pe câmpii, 
Peste tot s-au arătat în Egiptu-ndepărtat.

Cor:
Făliţi-vă, făliţi-vă, cu Dumnezeul nostru sfânt, 
(:Cu Cel ce face mari minuni şi sus în cer şi pe pământ:)

Foc şi grindină şi fum, şi lăcustele prădau
Ţara celor împietriţi care se împotriveau.
Broaşte multe şi ţânţari peste ei au năvălit, 
Pentru necredinţa lor, Dumnezeu i-a pedepsit.

Faraon s-a-nspăimântat şi pe Moise l-a chemat, 
Când acele mari urgiiau lovit ai lor copii.
Toţi înţâii lor născuţi, de la slugă, la-mpărat, 
Moartea a lovit în ei şi niciunul n-a scăpat.

Numai Israel smerit, ân Gosen sta liniştit.
Iosif şi cu fraţii lui, slujitorii Domnului.
Nici un ied şi nici un miel, nici un om din Israel, 
Nimeni nu a suferit când urgia a lovit.

Ei aveau un semn de sus, sângele pe uşă pus.
Îngerul când l-a văzut, mai departe a trecut.
Sângele nevinovat şi pe noi ne-a apărat, 
Şi ne apără să ştii, când mânia va veni.

Când robia va-nceta, fraţi, surori, noi vom pleca
Din Egiptul cu păcat, sus în cerul minunat.