(Psalmul 104)

Tu eşti nemărginit de mare, 
Eu prin credinţă Te zăresc;
În măreţie şi-n splendoare, 
În cortul Tău Dumnezeiesc.
Tu ţii şi apele şi vântul, 
Tu eşti eternul Ziditor.
Prin Fiul Tău Isus, Cuvântul, 
Le-ai dat viaţă tuturor.

Cor:
Cât voi trăi, cât eu voi fi, 
Doamne cu dragoste-Ţi voi mulţumi.
(:Strig neâncetat, fii lăudat, 
Pentru belşugul ce ni l-ai dat:)

Din ape mari îţi faci locaşul
Şi locuinţa Ta din nori.
Lumina feţei Tale Doamne, 
Se vede peste tot în zori.
Tu ai acoperit pământul
Cu scutece, cu străluciri.
Adâncul veşnic ne-nconjoară, 
Şi celelalte mari zidiri.

Tu zbori în carele luminii, 
Pe-aripi de vânt, pe-aripi de nori, 
Căci vântul, apele şi focul, 
Sânt solii Tăi strălucitori.
Şi soarele, la fel şi luna, 
Şi stelele ce strălucesc, 
Înţelepciunea Ta cea mare, 
Acestea toate ne-o vestesc.

Şi râurile şi verdeaţa, 
Şi păsările-n cântul lor, 
Şi-amurgul plin şi dimineaţa, 
Ne spun că Tu eşti Creator.
Tu saturi după-a lor dorinţă
Tot ce se mişcă pe câmpii.
Din mâna Ta primim belşugul, 
Căi Doamne Tu pe toţi ne ţii.

Dar mai presus de-acestea toate, 
De slava cea de pe pământ, 
În dragoste şi bunătate, 
Tu ne-ai promis şi Raiul sfânt.
Nemărginirea şi viaţa
Cea fără chin, fără apus, 
Căci ne-ai chemat la fericire, 
La mântuirea prin Isus.