(Psalmul 140)

Tu-mi acoperi capul, Tu mă izbăveşti, 
Şi dorinţa celui rău o nimiceşti.
Tu ne dai în lupte, Doamne ajutor, 
Şi ne scapi de neamul cel asupritor.

Cor:
Eu zic neâncetat, la bine şi la rău, 
O Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu.
Tu m-ai acoperit cu braţul Tău slăvit, 
Şi sufletul meu Tu l-ai mântuit.

Nimiceşti minciuna, arma celor răi, 
Care îi atacă pe urmaşii Tăi.
Focul Tău cel veşnic îi va mistui, 
În dureri şi chinuri se vor nimici.

Neamul fără milă, neamul păcătos, 
Oamenii cei mândri vor rămâne jos.
Căci au râs de Domnnul când pe cruce-a stat, 
Ei trăiesc şi astăzi numai în păcat.

Dar Domnul e tăria celui obosit, 
El ascultă glasul omului smerit.
Îl ridică iarăşi, dacă a căzut, 
Pe acela care-n Domnul s-a-ncrezut.

Iată căci dreptatea nu va-ntârzia, 
Dumnezeul nostru se va arăta.
Cei lipsiţi de slavă pe acest pământ, 
Vor vedea pe Domnul, Dumnezeul Sfânt.