(Psalmul 79)

Trupurile neânsufleţite
Stau pe vatră, toţi au adormit.
Israel din cauza neascultării
De vrăjmaşii lui e nimicit.
Sabia străpunge şi loveşte;
Neamurile în Ierusalim
Au pătruns, şi rău îl pedepseşte, 
Unul după altul, toţi pierim.

Cor:
Şi surorile şi fraţii, 
Îşi vor plânge vinovaţii
Ca şi-acei de la Ierusalim.
De aceea soră, frate, 
Să lăsăm orice păcate, 
Şi cu toţii să ne pocăim.

Moştenirea Ta e nimicită, 
Sângele se varsă pe pământ.
Ţara-ntreagă este pustiită, 
Ei au ars şi templul Tău cel sfânt.
Doamne, pentru Numele Tău mare, 
Dă-ne ajutor, căci vom pieri.
Am ajuns de râs pentru popoare, 
Iartă-ne, şi nu ne nimici!

Iartă-ne păcatele şi vina, 
Uite câte suflete-au pierit.
Ei s-au dus şi nu mai văd lumina, 
Căci vrăjmaşii Tăi i-au nimicit.
Psalmul şaotezeci şi nouă scrie
De durerea celor pedepsiţi.
Pentru noi să fie mărturie
Şi învăţătură, fraţi iubiţi.

Dumnezeu şi astăzi pedepseşte;
El e drept, e nepărtinitor.
Omul care iar păcătuieşte
Va fi pedepsit îngrozitor.
De aceea la mărturisire, 
Să ne-ntoarcem şi să ne căim, 
Să trăim în pace şi iubire, 
Şi Lui Dumnezeu să-I mulţumim.