Ţâşneşte fântână


 
Ţâşneşte fântână, ţâşneşte fântână, 
Ţâşneşte fântână, cu toţi au cântat.
Să bea însetaţii, surorile, fraţii, 
Căci arşiţa-i mare, pământu-i uscat.

Cor:
Vorbeşte cu stânca şi strigă şi spune, 
Căci marea minune se va-nfăptui, 
Căci Domnul revaesă din apele vii.

Tu sapă mai tare să curgă izvoare, 
Să bea fiecare din apele vii.
În inimi să crească iubirea cerească, 
Din piept să ţâşnească mereu bucurii.

Mai sapă, mai spune, cântări să răsune
Căci marea minune se va-nfăptui;
Din stânca cea tare vor curge izvoare, 
Căci Domnul e mare şi ne va-ntări.

Cu toiegele-n mână, s-au dus împreună
Să sape-o fântână pe locul uscat.
Fântâna ţâşneşte, poporul priveşte
Căci Domnu-i iubeşte şi apă le-a dat.