Ştiţi că Domnul îl răpeşte pe Ilie sus în nor?
Ştim şi noi, i-au zis prorocii, omului încrezător.
Uite carele şi caii şi vârtejul minunat, 
În curând Ilie pleacă, de la noi va fi luat.

Cor:
(:Putere cerească, putere-ndoită, 
Să cerem să vină şi azi, fraţilor.
Biserica-ntreagă să fie răpită, 
Când Domnul cu slavă coboară pe nor.:)

Elisei îl urmăreşte şi îi pune întrebări, 
Despre ziua când Ilie se va înălţa în zări.
"O putere îndoită de la Duhul Sfânt aş vrea, 
Ca să vină peste mine, frate când tu vei pleca."

Elisei, ân strâmtorare s-a văzut printre popor, 
El avea nevoie mare de cerescul ajutor.
"Iată semnul după care vei cunoaşte şi vei şti, 
Dacă vezi a mea plecare, Duhul Sfânt te va-nsoţi."

Şi pe când vorbeau profeţii, norul alb s-a arătat:
"Vai Părinte, vai Părinte! - Elisei a tot strigat-
Călărimea lui Israel, uite ce vârtej de vânt, 
Pe Ilie îl ridică tot mai sus de pe pământ!

Şi lăsând în jos mantaua, ca un semn, ca un simbol, 
A venit de sus puterea îmbrăcând pe omul gol.
O putere îndoită de la Domnul a venit, 
După cum i-a fost dorinţa omului neprihănit.