Spre Damasc


Spre Damasc, Pavel cu-nsoţitorii
A plecat să-i aducă legaţi, 
Ca pe hoţi, ca pe răufăcătorii, 
Pe creştinii cei adevăraţi.
Dar pe drum o lumină cerească, 
Cu a ei străluciri de nespus, 
L-a chemat, l-a strigat să se-oprească, 
Fiindcă el prigonea pe Isus.

Cor:
Şi astăzi un glas din lumină, 
Te cheamă să-ţi dea ajutor.
(:Întoarce-te, vino la Domnul, 
Şi nu mai fi prigonitor:)

Tremurând, îngrozit, el răspunde:
"Doamne, spune-mi Te rog, cine eşti?"
"Sânt Isus, Mesia Salvatorul, 
Căci pe Mine tu Mă prigoneşti.
Ai legat, ai lovit fără milă, 
Pe ai Mei ucenici neâncetat.
Ţi-ar fi greu ca să dai cu piciorul
În ţepuşul ce tu l-ai purtat."

Îngrozit, neştiind ce să facă, 
Omul orb pe Isus L-a-ntrebat:...
"La Damasc vei primi dezlegare, 
Mergi 'nainte, " Isus l-a-ndemnat.
Şi ieşindu-i prorocul în cale, 
Anania lui Saul i-a spus, 
Să primească botezul în apă, 
Să-L urmeze pe Domnul Isus.

Atunci Saul cu râvna cea mare, 
Deveni ucenic credincios.
Printre neamuri, la multe popoare, 
El vestea mântuirea-n Christos.
Vas de aur, de preţ, cu lumină, 
Cu putere şi har îmbrăcat, 
El chema păcătoşii să vină
La Isus care a înviat.