Spre Damasc, Pavel cu-nsoţitorii
A plecat să-i aducă legaţi,
Ca pe hoţi, ca pe răufăcătorii,
Pe creştinii cei adevăraţi.
Dar pe drum o lumină cerească,
Cu a ei străluciri de nespus,
L-a chemat, l-a strigat să se-oprească,
Fiindcă el prigonea pe Isus.
Cor:
Şi astăzi un glas din lumină,
Te cheamă să-ţi dea ajutor.
(:Întoarce-te, vino la Domnul,
Şi nu mai fi prigonitor:)
Tremurând, îngrozit, el răspunde:
"Doamne, spune-mi Te rog, cine eşti?"
"Sânt Isus, Mesia Salvatorul,
Căci pe Mine tu Mă prigoneşti.
Ai legat, ai lovit fără milă,
Pe ai Mei ucenici neâncetat.
Ţi-ar fi greu ca să dai cu piciorul
În ţepuşul ce tu l-ai purtat."
Îngrozit, neştiind ce să facă,
Omul orb pe Isus L-a-ntrebat:...
"La Damasc vei primi dezlegare,
Mergi 'nainte, " Isus l-a-ndemnat.
Şi ieşindu-i prorocul în cale,
Anania lui Saul i-a spus,
Să primească botezul în apă,
Să-L urmeze pe Domnul Isus.
Atunci Saul cu râvna cea mare,
Deveni ucenic credincios.
Printre neamuri, la multe popoare,
El vestea mântuirea-n Christos.
Vas de aur, de preţ, cu lumină,
Cu putere şi har îmbrăcat,
El chema păcătoşii să vină
La Isus care a înviat.
|