Soţia lui Lot a rămas statuie în stâlpul de sare, 
Căci ea a privit înapoi să vadă a lumii pierzare.
Oricine priveşte-napoi spre cele ce ard în ruină, 
Nu poate să meargă cu noi, spre munte, spre marea lumină.

Cor: (:Nu priviţi înapoi, la păcat, la gunoi, 
 Ţinta să ne fie sus, la al nostru Domn Isus.:)
 
Căci lumea de-atunci a pierit;motivul e neascultarea;
Dar omul cel neprihănit la Domnul găseşte scăparea.
Tu spune-le-acum la ai tăi, căci vine pedeapsa cea mare, 
Să vină cu tine şi ei, la Domnul, să afle scăpare.

Privirea-nainte mereu, ascultă ce Domnul ne spune, 
Să nu mai priveşti înapoi în lume, la deşertăciune.
Palate chiar dac-ai avea, şi aur, şi multe veşminte, 
Să nu te mai ţină legat, tu luptă şi mergi înainte.