Simon Petru, Roda a strigat, 
E-afară lângă poartă, el bate neâncetat."
"Sărmano de minte, ce glume tu ne spui?
Acela nu e Petru, o fi îngerul lui."

Cor:
Căci o mână cerească a intervenit
Să-l scape pe Petru de oamenii răi, 
Întreaga cetate în zori s-a uimit
(:Cum Domnul salvează şi-i scapă pe-ai săi:)

A fost un cutremur şi lanţul a căzut.
El trece, se duce de oameni nevăzut.
Căci fraţii lui Petru stăteau în rugăciuni, 
Iar Domnul răspunde din cer prin minuni.

În zori se adună acel setos norod, 
Să vadă martirul ucis de Irod.
Mulţimea aşteaptă pe-acel întemniţat, 
Dar el nu mai este, căci Petru e salvat.

El trece de strajă, de porţi şi călăi, 
Căci Domnul îl scapă de oamenii răi.
Şi-n casă cu fraţii, cu toţii s-au rugat, 
Căci Domnul lucrează în chip minunat.

"Să vină soldaţii cu-acel întemniţat!"
Irod şi iudeii cu toţi au aşteptat.
Arena e plină cu oameni setoşi, 
Ce vor să-i ucidă pe-aceia credincioşi.