(Psalmul 64)
Şi psalmul şaizeci şi patru e-o cântare,
Pe care David l-a alcătuit;
Când s-a rugat cuprins de întristare,
Lui Dumnezeu să fie izbăvit.
(:El a gemut şi s-a rugat fierbinte,
Cu glasul lui, strigând spre Dumnezeu:
Ascultă-mă, o Doamne ia aminte,
Şi izbăveşte-mă de neamul rău:)
Vrăjmaşii mei cu limbă iscusită
Şi zi şi noapte mă batjocoresc.
Când se adună la un loc, se-agită,
Şi numai despre mine ei vorbesc.
(:Ei varsă flăcări şi amărăciune,
Săgeţi de foc e vorba lor în vânt.
Dar eu la Tine vin cu rugăciune,
La Tine, Dumnezeul meu Cel sfânt:)
Ei vor cădea în groapa lor murdară,
Dar pân'atunci cu mine duc război,
Ei mă lovesc cu vorbe de ocare
Şi-aruncă după mine cu noroi.
(:Dar Tu îi vei lovi, eu ştiu prea bine,
Pe toţi aceia răi şi mincinoşi,
Pe oamenii ce nu se-ncred în Tine,
Ei vor pieri că sânt necredincioşi:)
|