(Psalmul 91)

Şi psalmul nouăzeci şi unu
E-aşa de sfânt şi minunat, 
Căci el vorbeşte despre Domnul, 
Ce din necazuri ne-a scăpat.
El este scutul şi tăria, 
Şi ajutorul nostru, fraţi.
Când bate vântul şi furtuna, 
De glasul Lui sântem salvaţi.

Cor:
La umbra aripilor sfinte, 
Sântem apăraţi, ocrotiţi, 
Când vine furtuna şi groaza, 
De Domnul noi sântem păziţi.

De-aceea sub a Sale pene
Şi-aripi, ascunde-te şi stai.
Căci scut şi pavăză e Domnul, 
Pe drumul nostru către Rai.
Să nu te temi nici de nălucă, 
Şi nici de-a nopţilor stafii.
Căci Domnul e cu noi oriunde, 
De orice rău ne va păzi.

Să nu te temi nici de săgeată, 
Să nu te temi de niciun rău.
Căci mai presus de toţi şi toate, 
E Tatăl nostru, Dumnezeu.
Căci vocea Lui Dumnezeiască, 
La îngeri le va porunci, 
Pe-aleşii Lui să îi păzească
Cât pe pământ noi vom trăi.

Nici molima şi nici vre-o ciumă
Ce bântuie în lung şi-n lat, 
Să nu te-nfrice, soră, frate, 
Căci Domnul ne-a răscumpărat.
Chiar zece mii în jur să cadă, 
Tu vei rămâne neclintit.
Căci Domnul e tăria noastră, 
La El odihnă am găsit.