Şi cerurile cântă simfonia,  
Şi apele în valuri neâncetat,  
În univers domneşte armonia,  
Că  ci Dumnezeu pe toate le-a creat.

Cor:
Munţi înalţi şi întins,  
Tot ce e-n necuprins,  
Se închină şi-I cântă mereu.
Simfonii şi coral,  mă  rile de cristal,  
Toate spun:Slavă Lui Dumnezeu!

Pă  mântul e  considerat altarul,  
Iar apa,  jertfa pentru cură  ţire.
Pă  durile şi florile sânt darul
'Naintea Lui de-o sfântă mulţumire.

Cu toate cântă marea simfonie,  
Şi stelele de pe a lor că  ră  ri,  
Şi vântul,  şi morgana din pustie,  
Şi credincioşii Lui în adună  ri.

Că  ci tot ce vezi,  şi tot ce se-nrolează  ,  
Şi munţi înalţi,  şi cedrii cei stufoşi,  
Şi oamenii cei ră  i,  şi ei lucrează  
Spre binele acelor credincioşi.

Că  ci şi viaţa care-a fost sfârşită  
E doar o pauză într-o melodie,  
Dar ea va fi din nou alcă  tuită  ,  
Şi va suna din nou în veşnicie.