(Psalmul 93)

Sfinţenia-i podoaba Casei Tale, 
Aşa-u cântat aceia din trecut.
Cei păcătoşi când Te-au văzut o Doamne, 
De măreţia Ta ei s-au temut.

Cor:
Numai cine se sfinţeşte, lângă Domnul locuieşte
Şi aici şi-n cerul minunat.
Fără pace şi sfinţire, nu există mântuire
(:Orişicât ai fi de-nflăcărat:)

În ceruri sus, Te laudă serafimii, 
Neprihănirea Ta ei o zăresc.
Căci Tu eşti sfânt şi sfântă-i a Ta casă, 
Aceia care Ţie îţi slujesc.

Tu eşti încins cu slavă şi putere, 
În măreţie sfântă locuieşti.
Când noi sântem în chinuri, ân durere, 
Cu bunătate Tu ne izbăveşti.

Când marea urlă şi ne înfioară, 
Şi râurile toate năvălesc.
Noi alergăm neâncetat la Tine, 
La ajutorul Tău Dumnezeiesc.

Tu porunceşti să se oprească vântul
Şi marea care s-a înfuriat.
Tu ne-ai trimis din cerul Tău Cuvântul
Şi din furtuna lumii ne-ai scăpat.