Se făcea că vine secerişul, 
Într-o noapte Iosif a visat, 
Şi s-au dus cu toţi să taie grâul
Şi în snopi l-au strâns şi l-au legat.

(:Pe căldura mare, arzătoare, 
Tot strângeau şi el şi fraţii lui, 
Snopii plini cu binecuvântare
Ca un dar din partea Domnului.:)

Şi pe când se adunară fraţii
Şi pe vatră snopii şi i-au pus, 
A venit şi Iosif cu belşugul
Şi cu snopul care l-a adus.

(:Şi deodată parcă prin minune, 
Snopii celorlalţi s-au închinat
Înaintea snopului pe care
Iosif lângă-ai lor l-a aşezat.:)

Iată visul, tată, ce-o fi oare?
Fraţii lui miraţi îl ascultau, 
Şi spre el priveau cu ciudă mare, 
Şi de-atunci cu toţi îl pizmuiau.

(:Iată vine, iată visătorul, 
După atâţia ani nu l-au uitat.
Fraţii l-au vândut să fie robul, 
În Egipt la un stăpân bogat.:)

Iosif în Egipt devine mare, 
Ca să fie visul împlinit.
Fraţii vin la el după mâncare, 
Şi acolo ei s-au întâlnit.

(:Nu ştiau că el e frăţiorul, 
Toţi cu faţa la pământ plecaţi;
Iată snopii, iată visătorul, 
În Egipt cu toţi sânt adunaţi.:)

Doamne ce minune, ce lucrare!
Tu mai dinainte-ai arătat, 
Mântuirea noastră din pierzare
Prin Isus, prin snopul minunat.

(:Haideţi fraţi cu snopul fiecare, 
Înaintea snopului slăvit, 
Să ne închinăm cu bucurie, 
Căci Isus Christos ne-a mântuit.:)