(Psalmul 12)

Se duce cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă, 
Sânt tot mai rari cei credincioşi, căci ei s-au dus acasă.
E foarte greu să mai găseşti evlavie curată, 
Prin casele de rugăciuni, aşa ca altădată.

Cor:
(:Deşteptare fraţi, numai aşteptaţi
Să ne prindă zorii adormiţi.
Căci Domnul va veni şi îi va răpi
Numai pe acei neprihăniţi:)

Acei neprihăniţi se duc, şi noi îi dăm uitării, 
Căci peste lume s-a lăsat amurgul înserării.
Atâţia oameni prefăcuţi, şi plini de linguşire, 
În Psalmul doisprezece-i scris de-a lor împotrivire.

Sânt tot mai rari cei credincioşi, şi oamenii de bine, 
Căci păcătoşii se-nmulţesc, sfârşitul lumii vine.
De şapte ori e încercat Cuvântul din vecie, 
Pe care Domnul ni l-a dat ca stâlp şi temelie.

În vasul nostru de pământ, argintul se topeşte, 
Prin încercare, prin necaz, credinţa străluceşte.
De-aceea haideţi să strigăm la Domnul ca să vină, 
Să mai ridice oameni sfinţi în marea Lui grădină.