Roata vieţii se aprinde de la limbă, fraţilor, 
Când vorbim cu răutate şi cu gând nimicitor.
Numai aruncaţi cuvinte, vorbe care otrăvesc, 
În aceia care cântă, ân acei care vestesc.

Cor:
Dă-ne Doamne limbă iscusită, 
Umple-ne cu harul tău ceresc, 
Să-i aline, să-i învioreze, 
Pe aceia care îţi slujesc.

Orice fiară se-nblânzeşte, numai limba foarte greu.
Limba care cleveteşte, e un lucru foarte rău.
Numai ascuţi săgeata, trage-ţi sabia'napoi.
Numai nimici cu limba pe acei ce vin cu noi.

Nu se poate apă dulce din izvorul cel amar, 
Îmblânzeşte-ţi frate limba prin al Domnului sfânt har.
Limba binecuvântată este-un leac alinător, 
Care vindecă durerea în al Domnului popor.

Limbi de foc ca la Rusale, haideţi ca să cerem, fraţi, 
Ca să schimbe-a noastră stare, să fim binecuvântaţi.
Râuri pline de viaţă să purtăm în piept şi-n grai, 
Să vorbim o lombă sfântă, ca şi îngerii din Rai.

Cu blândeţe, cu iubire, vorbe sfinte să rostim, 
Binecuvântând pe Domnul, ân unire să trăim.
Limba face dezbinare, sau adună la un loc, 
Când vorbim cu-nflăcărare, şi cu al iubirii foc.