Priveşte cerul plin cu stele
Şi soarele la răsărit,
Şi luna plină printre ele,
Pe-albastrul veşnic nesfârşit.
Priveşte şi te minunează
De-aceste spaţii cu lumini,
Căci Dumnezeu le-ncununează
Cu flori cereşti ca nişte crini.
Cor:
Priveşte şi-ascultă cum toate îţi spun,
Căci Domnul e mare şi Domnul e bun.
(:A Lui măreţie se vede în zări,
Oştiri fără număr în mari depărtări.:)
Şi galaxii şi constelaţii,
Şi roiuri care strălucesc
Pe-acele nesfârşite spaţii,
Şi slava Domnului vestesc.
Priveşte Carul mic şi mare
Şi Găinuşa cu-ai ei pui,
Şi Orionu-n depărtare,
Vestind lucrarea Domnului.
Strălucitoarea Arhidee
Cu uriaşe argintii,
Mulţimi de stele din Lactee,
Cu ochii tăi le poţi privi.
Aceasta-i galaxia noastră
Cu soare, lună şi pământ,
Prin strălucirea lor măreaţă
Vestesc lucrarea Celui Sfânt.
Priveşte-n zările albatre
Pe strălucirea de safir,
Ce frumuseţi, ce multe astre,
Pe-a lor cărări cum merg în şir.
Căci Dumnezeu, Atotoştire,
De la-nceput când le-a creat
Le-a-npodobit cu strălucire
Şi-n univers le-a aşezat.
|