Priveşte cerul plin cu stele 

 

Priveşte cerul plin cu stele
Şi soarele la răsărit, 
Şi luna plină printre ele, 
Pe-albastrul veşnic nesfârşit.
Priveşte şi te minunează
De-aceste spaţii cu lumini, 
Căci Dumnezeu le-ncununează
Cu flori cereşti ca nişte crini.

Cor:
Priveşte şi-ascultă cum toate îţi spun, 
Căci Domnul e mare şi Domnul e bun.
(:A Lui măreţie se vede în zări, 
Oştiri fără număr în mari depărtări.:)

Şi galaxii şi constelaţii, 
Şi roiuri care strălucesc
Pe-acele nesfârşite spaţii, 
Şi slava Domnului vestesc.
Priveşte Carul mic şi mare
Şi Găinuşa cu-ai ei pui, 
Şi Orionu-n depărtare, 
Vestind lucrarea Domnului.

Strălucitoarea Arhidee
Cu uriaşe argintii, 
Mulţimi de stele din Lactee, 
Cu ochii tăi le poţi privi.
Aceasta-i galaxia noastră
Cu soare, lună şi pământ, 
Prin strălucirea lor măreaţă
Vestesc lucrarea Celui Sfânt.

Priveşte-n zările albatre
Pe strălucirea de safir, 
Ce frumuseţi, ce multe astre, 
Pe-a lor cărări cum merg în şir.
Căci Dumnezeu, Atotoştire, 
De la-nceput când le-a creat
Le-a-npodobit cu strălucire
Şi-n univers le-a aşezat.