Pe stâncă sus veniţi să ne suim
Şi la izvorul fericirii să ne odihnim.
De ce mai staţi în valea cu noroi?
Veniţi pe stânca mântuirii astăzi, lângă noi.

Cor:
Urcă sus pe munte, nu mai zăbovi, 
Scapă-te de focul care va veni.
Caută-ţi adăpostul, fii încrezător, 
În Isus, ân stânca mântuiţilor.

Pe stâncă sus, e aerul plăcut, 
Şi vom scăpa de-aceia care-n vale ne-am temut.
La Dumnezeu scăpare am găsit, 
Căci El e stânca tare pentru cel nenorocit.

Veniţi, strigaţi, şi cereţi ajutor, 
Să nu rămână nimenea în valea morţilor.
Pe stâncă sus, pe vârful Ararat, 
E arca mântuirii unde sfinţii au intrat.

Mai sus, mai sus, veniţi să ne suim
Spre vârfurile care astăzi prin credinţă le zărim.
Căci Dumnezeu la toţi ne-a pregătit
O masă cu bucate, sus pe muntele slăvit.

Şi ce frumos, ce multe bucurii, 
Acolo credincioşii lângă Domnul vor găsi.
Încă un pas, şi încă unul fraţi, 
Şi vom ajunge sus, pe munte cu acei salvaţi.