Pe Moise pe apă, chiar mama îl pune, 
Dar Domnul îl scapă pe al ei băiat.
Părinţii lui iată, ei văd o minune, 
Salvarea lui Moise e chiar în palat.
(:Căci fata frumoasă coboară la ape, 
Cu-a ei slujitoare se scaldă în râu, 
Dar iată o voce plăcută, duioasă, 
Se-aude pe-aproape, un glas de copil.:)

Căci Domnul din ceruri priveşte cu milă, 
Şi-i umple de milă pe-acei ce privesc.
Căci iată prinţesa, aleasa copilă, 
Cu-a ei slujitoare pe Moise-l găsesc.
(:O floare frumoasă, un nufăr pe ape, 
Prinţesa îl vede şi-a zis:"Este-al meu!"
Şi strigă la fete să-l scoată, să-l scape, 
Pe Moise atunci l-a salvat Dumnezeu.:)

Căci iată Maria, a lui surioară, 
Ce stă-ngrijorată pe ţărmuri la Nil, 
Se duce să cheme o doică aleasă, 
Să-l ţină, să-l crească, frumosul copil.
(:Şi fata aceea acceptă-nvoiala, 
Şi-ndată Maria acsă s-a dus, 
S-o cheme pe mama cea plină de milă, 
Căci Moise trăieşte, fetiţa i-a spus.:)

Căci mâna cea bună şi mâna cea tare, 
Ridică şi-i scapă pe-acei apăsaţi.
Căci iată pe Moise în marea lucrare, 
Chiar Domnu-l trimite la cei întristaţi.
(:Copilul minune se-nalţă şi creşte, 
Dar el pentru Domnul renunţă la tron.
Căci Domnul îl cheamă şi Domnu-i vorbeşte, 
Să scape evreii de-acel faraon.:)

Prin Moise alesul, copilul de aur, 
Cu mare putere, cu mare urgii, 
Părintele Veşnic, de vechiul balaur
Salvează poporul, din grele robii.
(:Dar iată căci Moise e doar oglindirea
Acelui ce-n urmă de tot a venit.
Prin El e salvată pe veci omenirea, 
Isus e Acela ce ne-a mântuit.:)