Pe câmpia-ntinsă s-a pierdut un miel, 
Atunci Domnul nostru s-a dus după el.
L-a luat în spăte, l-a adus'napoi, 
Ca să stea în turmă mielul printre oi.

Tu erai acela tinere iubit, 
Pentru tine Domnul nostru a venit.
(:Părăsind mărirea, cerul cel frumos, 
Şi din spinii lumii te-a salvat, te-a scos:)

Oaia cea oierdută eu şi tu eram, 
Fără mântuire în păcat stăteam.
Rătăcind pe câmpuri fără de păstor, 
Neavând în lume nici un viitor.

Tu oiţă dragă care ai păscut
Iarba cea uscată fără conţinut, 
(:Din izvoare tulburi tu te-ai adăpat, 
După lucruri moarte tu ai alergat:)

Neştiind de Domnul, de al tău Păstor, 
Care îl adapă pe al Său popor, 
Cu izvoare sfinte, pace, bucurii, 
La aceste ape eşti chemat să vii.

Turmă minunată, voi surori şi fraţi, 
Noi sântem aceia care-am fost salvaţi.
(:Din prinsoarea morţii Domnul ne-a adus
La păşuni, la ape care vin de sus.:)

Masa este-ntinsă, râul curge lin, 
Ca să bea, să guste şi acel străin.
Care se întoarce astăzi din pustii
La Isus, la Domnul, şi la ape vii.

Simone grijeşte de-ai Lui mieluşei, 
Du-te pe câmpie la izvor cu ei.
(:Vezi şi de oiţe, şi de-a Sale oi, 
Căci Păstorul mare, Domnul e cu noi:)

Arătaţi iubire, cu iubire fraţi, 
Şi cu bunătate voi să vă purtaţi.
Dacă e nevoie viaţa să ţi-o dai, 
Pentru turmă frate, vei ajunge-n Rai.

Simone grijeşte de-ai Lui mieluşei, 
Du-te pe câmpie la izvor cu ei.
(:Vezi şi de oiţe şi de-a Sale oi, 
Căci Păstorul mare, Domnul e cu noi.:)