(Psalmul 1o7)

Pe ape adânci, înspumate, 
Mulţimi tot mai mari se ivesc.
Spre ţărmuri, spre zări depărtate, 
Prin vânturi şi valuri vâslesc.
Dar iată că vine furtuna, 
Şi groaza pe toţi i-a umplut.
Nici soare nici stele nici luna, 
Pe boltă nu s-au mai văzut.

Cor:
Strigă când bate furtuna, 
Strigă când valuri izbesc, 
Strigă şi roagă-te-ntr-una
Tatălui nostru Ceresc.

O Doamne, cu-a Ta îndurare
Ajută-ne, căci vom pieri!
Opreşte furtuna pe mare, 
Şi-n veci noi te vom preamări!
Din chinuri, pe ape-nspumate, 
Strigară acei călători
La Domnul, să vină să-i scape, 
Din vânturi, furtună şi nori.

Şi iată căci Domnul aude
Când strigă acei disperaţi.
El , vântul, furtuna pe mare, 
Le-opreşte şi sântem salvaţi.
Atunci au văzut călătorii, 
Pe apele mari şi adânci, 
Ce-nseamnă să strigi către Domnul, 
Căci numai prin Domnul învingi.

Aşa au strigat ucenicii
Când Domnul Isus i-a salvat.
Furtuna şi vântul şi marea, 
Isus le-a oprit, le-a certat.
Tu frate, tu soră-ncercată, 
Când vânturi şi valuri izbesc, 
Nu-ţi pierde credinţa curată, 
Tu strigă spre Tatăl Ceresc.