Păstorii toţi s-au adunat, doar Leea mai lipseşte, 
Cu turma ei la adăpat, cu turma ce-o păzeşte.
Şi-n timp ce ea venea încet cu turma însetată, 
Zări un tânăr minunat, şi îl privi mirată.

Cor:
Tu Leea, Rahela, o voi surori şi fraţi, 
Isus e la fântână, prin El sântem salvaţi.

În faţa ei el s-a oprit şi-i pune o-ntrebare:
"Eşti fata lui Laban cumva"?"Sânt fata lui cea mai mare.
Dar tu străine cine eşti? de îl cunoşti pe tata...
Eu nu te-am mai văzut nicicând"- i-a zis mirată fata.

"Eu sânt a lui Isaac fecior, Rebeca-i a mea mamă."
"Tu eşti rudenie cu noi, de-acum nu ni-e mai teamă."
Şi s-au îmbrăţişat nespus, şi-au plâns lângă fântână, 
Şi-atunci la ei acas' l-a dus, la ei ca să rămână.

"O Leea dragă, du-te tu, tu eşti mai curajoasă".
Ba nu, Rahela, du-te tu, căci tu eşti mai frumoasă."
Şi-n timp ce ele se-ndemnau să facă loc la turmă, 
Zăresc un tânăr minunat ce le venea din urmă.

Un tânăr minunat, frumos, ca un viteaz cu plete, 
El duce turma la izvor, a celor două fete.
"Tu cine eşti aşa de bun, de ne ajuţi, străine?"
"Eu sânt al lui Avraam nepot, şi Domnul e cu mine."

Şi noi aici ne-am întâlnit cu-a noastră cunoştinţă, 
Cu-Acela care ne-a iubit, şi I-am jurat credinţă.
Isuse Doamne, numai Tu dai piatra la o parte, 
Să guste toţi cei însetaţi, din viaţa fără moarte.