Omul mort a-nviat şi s-a-ntors acasă cu ei, 
Când în groapă l-au băgat cu prorocul Elisei.
Omul binecuvântat care-n Domnul a adormit, 
Nu va fi nicicând uitat, chiar şi-n groapă e păzit.

Cor:
Mantaua lui Ilie era pe Elisei, 
Putere îndoită să cerem, fraţii mei.
Căci numai prin putere zbura-vom din mormânt, 
Veniţi la stăruinţă să cerem Duhul Sfânt.

Oasele lui Elisei în odihnă au intrat, 
Dar când mortul le-a atins, el pe loc a înviat.
Doamne, Tu cu mine treci şi prin umbra morţii reci, 
De aceea nu mă tem, căci şi-acolo eu Te chem.

Moartea nu e de temut, când în Domnul ai crezut.
Noi din morţi vom învia, când Isus ne va chema.
Chiar şi corpul descompus e păzit ca şi o stea, 
De puterea Lui Isus, şi din nou vom învia.

Peste a noastre trupuri reci, nu e noapte-n veci de veci.
Dacă-n Domnul ai crezut, El rămâne veşnic scut.
Ori eşti viu, ori ai murit, tu de El vei fi păzit
Până glasul va striga, şi din morţi vom învia.