Oare tăcând veţi face voi dreptate? 

 

(Psalmul 58)
Oare tăcând veţi face voi dreptate?
Poporul Domnului răscumpărat.
În loc de milă şi de bunătate
Voi osândiţi pe-acel nevinovat.
În Psalmul cincizeci şi opt Cuvântul scrie
De-un neam de oamnei foarte răutăcioşi, 
A căror vorbe sânt linguşitoare, 
Ei sânt aşa ca şerpii veninoşi.

Cor:
Acei ce tac când trebuie să spună, 
Vor pierde răsplătirea cea de sus.
Veniţi să mergem toţi cu Vestea Bună, 
(:Mărturisind la oameni pe Isus.:)

Ei tac atunci când trebuie să spună
La oameni adevărul minunat.
Ei născocesc otravă şi minciună
În contra omului nevinovat.
Aşa sânt ei, stricaţi din plămădeală, 
Sânt mincinoşi acei nelegiuiţi.
Ei seamănă în inimi îndoială, 
Şi nu se tem că vor fi pedepsiţi.

Dar tu deschide-ţi gura şi vesteşte, 
Căci dacă taci când trebuie să spui, 
Poporul cel din jur se nimiceşte
Şi nu va şti Cuvântul Domnului.
Să nu vorbim când trebuie tăcere, 
Chiar dacă cei din jur ne osândesc.
Când eşti lipsit de har şi de putere, 
Tu roagă-te Părintelui Ceresc.

Deschide-ţi gura, fii apărătorul, 
Şi apără-l pe-acel nenorocit.
Să faci dreptate pentru tot poporul, 
Acel nedrept să fie pedepsit.
Fii gură pentru-acel ce nu vorbeşte, 
Şi ochi pentru acel nevăzător.
La cel orfan, iubire dăruieşte, 
Şi-ajută văduvile din popor.