O, iată-l că vine 

 

O, iată-l că vine, trecând de coline
Armata-i cu sine, s-a-ntors tatăl meu.
Să cânte poporul, căci biruitorul
El s-a încrezut în al lui Dumnezeu.
Trăiască armata, trăiască şi tata!
Poporul şi fata cântau fericiţi.
Cântarea răsună cu inimă bună, 
Biruinţa-i prin Domnul în lupte, să ştiti.

Cor:
Dacă în faţa Lui tu ai jurat
Credincioşie când te-ai botezat.
Ţine credinţa şi nu te-ndoi, 
Cu Domnul prin toate tu vei birui.

Serbarea se-ntinde, poporul se-aprinde, 
Dar jalea-i cuprinde pe-acei ce-au cântat.
Căci fata fecioară, curând o să moară, 
Căci Iefta le spune cum el a jurat.
Dar iată copila, şi frica şi mila, 
Le-nvinge pe toate şi stă sus pe plai.
Ea ştie mai bine decât orişicine
Căci Domnul o duce în ceruri, ân Rai.

Ea-i iese în cale, dar Iefta cu jale
Îi zice:"O, fiica mea greu m-ai lovit!
Căici eu prin credinţă am o juruinţă, 
O făgăduinţă eu am de-nplinit.
Cu-a mele cuvinte am zis mai-nainte, 
Căci dacă în luptă eu voi birui, 
Întâia fiinţă ce-mi iese-nainte, 
Pe-aceea eu Domnului o voi jertfi."

Şi fata-i răspunde, ea nu se ascunde, 
E gata să moară nedând înapoi.
Ce dragoste mare, şi ce ascultare, 
Exemplul acesta e şi pentru noi.
"Nu-i nici o-ntristare, căci Domnul e mare, 
Dar lasă-mă numai să plâng, să bocesc, 
Prin muţi şi coline, de ziua ce vine
Acel ce mă duce în Raiul ceresc."


Şi iată cântarea ne pune-ntrebarea:
Sânteţi voi ca fiica lui Iefta, surori?
Ea nu se frământă şi nu se-nspăimântă, 
Credinţa o duce deasupra de nori.
Oricine să ştie căci jertfa cea vie
Şi astăzi o cere Isus de la noi.
S-aducem pe-altare o dragoste mare, 
Şi nimeni să nu se mai uite-napoi.