O, iată-l că vine, trecând de coline
Armata-i cu sine, s-a-ntors tatăl meu.
Să cânte poporul, căci biruitorul
El s-a încrezut în al lui Dumnezeu.
Trăiască armata, trăiască şi tata!
Poporul şi fata cântau fericiţi.
Cântarea răsună cu inimă bună,
Biruinţa-i prin Domnul în lupte, să ştiti.
Cor:
Dacă în faţa Lui tu ai jurat
Credincioşie când te-ai botezat.
Ţine credinţa şi nu te-ndoi,
Cu Domnul prin toate tu vei birui.
Serbarea se-ntinde, poporul se-aprinde,
Dar jalea-i cuprinde pe-acei ce-au cântat.
Căci fata fecioară, curând o să moară,
Căci Iefta le spune cum el a jurat.
Dar iată copila, şi frica şi mila,
Le-nvinge pe toate şi stă sus pe plai.
Ea ştie mai bine decât orişicine
Căci Domnul o duce în ceruri, ân Rai.
Ea-i iese în cale, dar Iefta cu jale
Îi zice:"O, fiica mea greu m-ai lovit!
Căici eu prin credinţă am o juruinţă,
O făgăduinţă eu am de-nplinit.
Cu-a mele cuvinte am zis mai-nainte,
Căci dacă în luptă eu voi birui,
Întâia fiinţă ce-mi iese-nainte,
Pe-aceea eu Domnului o voi jertfi."
Şi fata-i răspunde, ea nu se ascunde,
E gata să moară nedând înapoi.
Ce dragoste mare, şi ce ascultare,
Exemplul acesta e şi pentru noi.
"Nu-i nici o-ntristare, căci Domnul e mare,
Dar lasă-mă numai să plâng, să bocesc,
Prin muţi şi coline, de ziua ce vine
Acel ce mă duce în Raiul ceresc."
Şi iată cântarea ne pune-ntrebarea:
Sânteţi voi ca fiica lui Iefta, surori?
Ea nu se frământă şi nu se-nspăimântă,
Credinţa o duce deasupra de nori.
Oricine să ştie căci jertfa cea vie
Şi astăzi o cere Isus de la noi.
S-aducem pe-altare o dragoste mare,
Şi nimeni să nu se mai uite-napoi.
|