Noi mergem spre Canaan de aicea din pustii, 
Dincolo de-acest Iordan, în curând noi vom sosi.
Dincolo, mai sus de nori, sânt livezile cereşti, 
Ai noştri iscoditori ne-au adus de-acolo veşti.

Cor:
O Doamne opreşte şi soare şi lună, 
Şi dă biruinţă din nou la popor, 
Căci uite vrăjmaşii cum vin şi se-adună, 
E plin tot pământul cu roadele lor.

Canaanul e frumos, fraţilor să-l cucerim, 
În Numele Lui Christos înainte să privim.
Numai oamenii fricoşi moaie inima la fraţi, 
Ca şi cei necredincioşi care stau descurajaţi.

Iosua nu s-a temut, nici Caleb, de uriaşi.
Prin credinţă i-au bătut şi i-a-nvins pe-ai lor vrăjmaşi.
Între noi şi Gabaon stă un om strălucitor, 
El e îngerul de sus care vine-n ajutor.

Fraţilor, în Canaan după câte ştim şi noi, 
Au intrat numai copii şi bărbaţi-aceia doi.
În pustie au pierit toţi acei care-au cârtit.
Deşi marea au trecut, au pierit că n-au crezut.