Neghina e rodul amar, 
Cu boabele negre, cu chipul murdar.
Isus ne învaţă, căci ea a crescut
În holda cu spice chiar de la-nceput.
Un om fără milă, un răufăcător, 
Aruncă neghină în grâu, fraţilor.
Dar cine veghează, priveşte mirat
Şi nu se atinge de ce-i necurat.

Cor:
Dar iată că vine marele ceas, 
Când răsuna-va Cerescul glas:
"Smulgeţi neghina şi nimiciţi
Pe toţi aceia nepocăiţi.

Acestea sânt sfaturi şi-ndemnuri de jos, 
Ce vor să-i despartă pe sfinţi de Christos.
Neghină înseamnă să fii om firesc, 
Lipsit de putere, de harul ceresc.
Şi uite căci grâul e tot mai puţin, 
Căci creşte neghina cu rodul străin.
Neghina se-nalţă, mândrie, păcat, 
Iar grâul cu spice e-n jos aplecat.

E plină câmpia cu semănători, 
Şi zilnic apar tot mai noi vestitori.
Cu sacii-n spinare, cu boabe la brâu, 
Dar unii aruncă neghină în grâu.
Şi iată căci lumea ne-a împresurat, 
Neghina în grâu, între fraţi a intrat.
Inele, podoabe, şi tot ce-i oprit, 
Se vede pe chipul şi-a celui smerit.

Nu-i asta neghină? şi altele, ştiţi, 
Treziţi-vă astăzi şi nu mai dormiţi.
Şi iată că solii cereşti, mai târziu, 
Vor smulge neghina ce creşte în grâu.
Şi vai ce durere, când snopii legaţi, 
În focul cel veşnic vor fi aruncaţi.
Isus nimiceşte răsadul străin
Şi-nalţă în slavă poporul creştin.