(Psalmul 80)

Ne-ai adus ca pe o viţă-aleasă, 
Din Egiptul cel îndepărtat, 
Şi pe munţii cei plini cu verdeaţă
Pe Israel Tu l-ai aşezat.
Ne-ai făcut o grădină bogată
Cu smochini şi cu pomi roditori, 
Până-n vârfuri de stânci agăţată, 
Ca un rai cu verdeaţă şi flori.

Cor:
În bunătatea Ta, ân bunătatea Ta, 
Ridică-ne din nou de la pământ.
Şi fă-ne roditori, să-ţi fim ascultători, 
Căci Tu eşti Dumnezeul nostru sfânt.

Ai săpat un izvor, o fântână, 
Să adăpi însetatele oi.
Ne-ai purtat pe cărare de mână, 
Cu iubire privit-ai la noi.
Te-aşteptai să culegi roade bune
De la cei care i-ai semănat.
Struguri dulci, fără amărăciune, 
La aceasta Tu Te-ai aşteptat.

Însă vai, căci în loc de dreptate
Şi de frică de-a păcătui, 
Ei rodesc ură şi răutate.
Astea-s roadele de pe câmpii.
De aceea o râmă mistreţul, 
Gardul ei e culcat la pământ.
De aceea, ocara , dispreţul, 
A lovit în poporul celsfânt.

Teascul ei stă uscat în grădină, 
Fără roadele care-ndulcesc.
Căci lipseşte puterea divină
La acei care vin şi vestesc.
Faţa Ta fă-o iar să lucească
Peste noi, şi vom fi izbăviţi.
Ne ridică din starea lumească, 
Te îndură de-ai Tăi preaiubiţi.

Efraim, Beniamin şi Manase, 
Au ajuns de ocară, de jaf.
(:Mai priveşte o Doamne, cu milă, 
Mai ridică-ne iarăşi din praf:)