Mai iartă-mmă Doanmne 

 

Mai iartă-mmă Doanmne,căci mari datorii
Eu am către Tine şi nu-Ţi pot plăti".
Cu milă stăpânul privindu-l mirat
Pe robul acela,pe loc l-a iertat.
"Aduce-ţi-mi iute aici un zapis."
Pe care stăpânul-iertare-a scris.
Îţi iert datoria,Isus ne-a-nvăţat,
Dar robul acela curând a uitat.

Cor:
(:Din toată inima să iertaţi
De datorii pe-ai voştri fraţi,
Căci dacă nu,nici Dumnezeu
Nu-ţi va ierta păcatul tău.:)

Acel cu păcatul cel mare şi greu
Atunci când primise iertarea de sus,
N-a vrut să-l mai ierte pe fratele său,
Ne spune în pilda aceasta Isus.

"Plăteşte-mi,plăteşte-mi,căci îmi eşti dator!"
Atuncea toţi robii s-au dus,au plecat
Să-i spună stăpânului îndurător:
"Acesta e robul ce tu l-ai iertat."


Şi-ndată stăpânul la el l-a chemat
Să-i pună-ntrebarea zicându-i uimit:
"Tu rob fără milă,de ce n-ai iertat
De-a lui datorie pe-acela lipsit?"
Sfârşitul e tragic,o fratele meu,
Oricine nu iartă pe-aproapele său,
Rămâne în moarte,rămâne-n păcat,
Căci Domnul ne iartă când noi am iertat.