Mai adu-ţi adu-ţi aminte, câte lacrimi ai vărsat, 
Cum strigai tu de fierbinte Domnului când te-ai rugat.
Alergai la stărunţă şi-i îmbărbătai pe fraţi, 
Cu iubire şi credinţă, către Domnul toţi strigaţi.

Cor:
Aşa cum ai fost altădată, 
Te luptă să fii tot mereu, 
În dragostea adevărată, 
În dragostea Lui Dumnezeu.

Ce plăcută amintire, oare cum de ai uitat?
Cum a Domnului iubire, Dugul Sfânt ne-a cercetat.
Fiecare rugăciune aducea descoperiri, 
Nu era amărăciune, nu erau împotriviri.

Numai lacrime pe feţe, Doamne, ce surori, ce fraţi1
Duhul Sfânt dădea poveţe pentru cei descurajaţi.
Clocotea de foc altarul de cântări şi bucurii, 
Căci iubirea era jarul, în ai Domnului copii.

Vremuri de înviorare ca şi-atunci, am vrea la fel, 
Haideţi fraţi, cu mic, cu mare, să ne-ntoarcem toţi la El.
Rugăciune, pocăinţă, la aceleaşi vechi cărări;
Să ne-ntoarcem azi la Domnul din a noastre mari căderi.