La ape de odihnă poporul s-a oprit, 
Spre ţara mult dorită, şi-n corturi au dormit.
Să numărăm finicii, sânt şaptezeci, să ştiţi, 
La umbra lor cea deasă, noi sântem odihniţi.

Cor:
Ce izvoare, ce răcoare, 
Ce frumos e la Elim!
(:Căci aici vorbeşte Domnul, 
Noi în El ne odihnim:)

Aicea e Elimul, e loc de pace plin, 
Aicea vin trudiţii să scape de-al lor chin.
Aici e apa dulce, de Mara am trecut.
Aicea sânt izvoare şi locul e plăcut.

Să vină întristaţii şi cei împovăraţi, 
Aicea prin credinţă noi sântem vindecaţi.
Doar cei conduşi de fire spre lume mai privesc, 
Cei credincioşi în Domnul aicea odihnesc.

Elim înseamnă pace şi har îmbelşugat, 
Odihnă minunată aicea am aflat.
Căci Dumnezeul nostru ne-a dat, ne-a dăruit, 
Izvoare minunate, prin har ne-a mântuit.

De-aicea, cu puterea ce noi o vom primi, 
Spre ţara fericirii, 'nainte vom porni.
Şi vom ajunge sigur, la locul mult dorit, 
Căci Domnul, apă vie din cer ne-a dăruit.