Iubirea ne scapă, nu ţine nicând prizonieri de război, 
Dar ura în moarte rămâne, când ură mai este-ntre noi.
Oricine iubeşte,  e frate, dar cine urăşte-i străin.
În dragoste e bunătate, în ură-i al morţii venin.

Cor:
Vesteşte iubirea cu grai şi trăire, 
Să vadă oricine că eşti mântuit.
Căci roada iubirii e desăvârşirea;
Isus cu iubire din cer a venit.

Iubirea uneşte poporul, dar ura dezbină mereu.
Iubirea e Mântuitorul, dar ura e de la cel rău.
Iubirea ne cheamă, ne-mbie:"luaţi şi mâncaţi şi trăiţi!"
Dar cine urăşte, se ştie, dezbină pe-acei fericiţi.

Oricine iubeşte păcatul, el este în lanţuri robit.
Dar cine iubeşte pe Domnul, e liber şi e fericit.
Să cerem iubire cerească, căci numai prin ea vom trăi, 
Iubirea cea Dumnezeiască din moarte ne va izbăvi.

Isus, Domnul nostru, iubeşte, căci dragostea-i din Dumnezeu.
Oricine în Domnul trăieşte, iubeşte pe-aproapele său.
Iubiţi-vă chiar şi vrăjmaşii, la Domnul pe toţi să-i chemăm, 
Să guste, să fie părtaşii cu harul pe care-l cântăm.

În dragoste nu este frică, nici ură, nici cuget străin.
Oricine iubeşte, ridică şi pune pe rană alin.
Iubirea e numai onoare, iar ura-i ruşine, gunoi.
Să cerem iubire mai mare, iubirea să crească în noi.