Întorşi din robie


Întreabă frate trandafirii care pe Golgota-nfloreau, 
În marea zi a răstignirii, ce mari dureri şi ei simţeau.
Întreabă stelele şi luna, şi soarele la asfinţit, 
Şi norii negri, şi furtuna, ântreabă-le cum s-au simţit.

CorL
(:Şi-au întors cu toţi privirea, când priviră răstignirea, 
S-a cutremurat şi firea, ceru-ntreg s-a-ntunecat.:)

Întreabă stâncile înalte, de ce atunci s-au despicat?
De ce în plină zi văzduhul şi ceru-ntreg s-a-ntunecat?
De ce şi Tatăl Sfânt şi-ntoarce privirea de la Fiul Său?
Isus pe lemnul suferinţei, El moare-n locul tău şi-al meu.

De ce? de ce? acestea toate s-au petrecut acolo sus?
Pentru a noastre mari păcate a suferit Domnul Isus.
Voi trandafiri de pe Golgota, ce peste tot aţi înflorit, 
Voi sânteţi martorii iubirii ce-n locul nostru a murit.

Voi trandafiri, şi stânci, şi stele, şi lună, soare şi pământ, 
Christos a-nvins în chinuri grele, şi s-a-nălţat la Tatăl Sfânt.
Tu lume rea, ânşelătoare, plăti-vei aspru al tău păcat.
Căci ai respins sfânta chemare şi Raiul sfânt l-ai refuzat.

Cor 2:

Şi-au întors cu toţi privirea când priviră răstignirea, 
S-a cutremurat şi firea, ceru-ntreg s-a-ntunecat;
Slavă! Cinste şi Onoare! El în locul noatru moare, 
Dar a treia zi din groapă, Domnul Isus a-nviat.