Într-o zi s-a dus o fată, Dina, ştiţi voi fraţi, surori, 
Ca să-i vadă, să vorbească cu nepocăiţi feciori.
Tânăra era frumoasă, dar sărmana n-a vegheat, 
Şi-a lăsat părinţii-acasă, şi spre lume a plecat.

Cor:
Nu pleca din adunare, 
Soră Dina stai pe loc.
Căci în lume nu-i scăpare, 
Lumea va pieri în foc.

Şi căzând în mâini străine, fata a păcătuit.
Dragă soră, ca şi tine, care nu te-ai pocăit.
Pentru ea, sărmanul tată, mult a plâns şi s-a-ntristat.
Dina cea de altădată, de părinţi s-a-ndepărtat.

Fraţii ei cei doisprezece, pe vrăjmaşi s-au răzbunat.
Iar de-aici, necaz, durere, toţi ai lor s-au tulburat.
Dragă Dina, stai acasă, stai cu fraţii lângă oi.
Căci în lume nu e Domnul, Dumnezeu este cu noi.

Voi băieţi şi voi copile, depărtaţi-vă de rău.
Noi sântem un neam aparte, căci cu noi e Dumnezeu.
Cu popoarele străine să nu faceţi legământ.
Căci de nu, pedeapsa vine de la Dumnezeul Sfânt.

Voi surori priviţi spre Dina, doar cu gând să învăţaţi.
Să nu părăsiţi lumina, lângă fraţii voştri staţi.
Sânt destui feciori şi fete în Israel, ân Sion, 
Binecuvântaţi de Domnul, ca şi floarea din Saron.