Întâia scrisoare către corinteni


Întâia scrisoare către corinteni,
Apostolul Pavel la fraţi le-a vorbit
Cum Domnul prin daruri,prin Duhul de sus,
Zideşte Biserica,Domnul Isus.
De-aceea nici apele mari ce izbesc,
Nu pot să dărâme locaşul cresc.
Căci El este Stâncă,noi pietrele vii.
Prin daruri şi roade noi vom birui.

Cor:
Nu dispreţui lucrarea,când vorbeşte Duhul Sfânt.
Mai degrabă schimbă-ţi starea prin al Domnului Cuvânt.
Duhul Sfânt te-avertizează când pe căi greşite eşti,
Tu te-ntoarce şi veghează şi spre Domnul să priveşti.

Prin dar de credinţă şi dar de minuni,
El vindecă boalele la rugăciuni.
Şi dar de vorbire şi dar de tradus,
Şi prin prorocie,vorbeşte Isus.
Căci El ne dă darul să deosebim,
Când Domnul vorbeşte prin Duhul să ştim.
Când intră în turmă acei răpitori,
Isus îi arată la fraţi şi surori.

Aceste ciocane cereşti şi mistrii
Înalţă clădirea pe-a Lui Temelii.
A Lui mădulare în Duh se unesc,
Şi mâini şi picioare,ân chipul ceresc.
Căci mâna lucrează,cu ochii privim,
Şi Casa Cerească prin Duh o zidim.
Mortarul e dragostea ce ne-a unit,
Cimentul cel tare din stânci de granit.

Cu înţelepciune El ne-a-mpodobit,
Şi-a Lui cunoştinţă El ne-a dăruit.
Acestea sânt daruri ce El ni le-a dat,
Sânt arme de luptă şi de apărat.