(Psalmul 42)

În zori de zi când s-a trezit psalmistul, 
În psalmul patruzeci şi doi citim, 
Cuvinte pline de îmbărbătare
Ce ne îndeamnă să ne pocăim.
Nădăjduieşte suflete în Domnul, 
Chiar dacă eşti de valuri încercat.
Adu-ţi aminte de acele vremuri
Când Dumnezeu te-a binecuvântat.

Cor:
Sufletul tău, sufletul meu, 
Îl caută neâncetat pe Dumnezeu.
(:Şi-n zori de zi, şi pe-nserat, 
Aşa ca cerbul care-i însetat.:)

Adu-ţi aminte câtă bucurie
Şi mângâiere El ţi-a dăruit.
Atuncea când mulţime-an sărbătoare
'Naintea Domnului au stăruit.
Înconjurat de-al Domnului popor, 
Iar tu cântai cântări în faţa lor.
Atâta har atunci s-a revărsat, 
Când Domnului cu toţi ne-am închinat.

Iar astăzi lângă muntele Hermon, 
Cu sufletul zdrobit şi însetat, 
Ţi-aduci aminte de acel Sion, 
De locul unde altădată-am stat.
Nădăjduieşte suflete mâhnit, 
În Dumnezeul nostru minunat;
Chiar dacă valurile te-au lovit, 
Tu din talazuri vei fi ridicat.

Pe stânca tare iarăşi vei fi pus, 
Căci Dumnezeu e bun şi-ndurător.
Prin Duhul sfânt El ne înalţă-n sus, 
Şi ne adapă din al Său izvor.
Aşa ca şi psalmistul să strigăm
În rugăciune către Dumnezeu.
Cântări şi rugăciuni să înălţăm, 
Să binecuvântăm Numele Său.