Psalmul 1)
În Psalmul unu, Cuvântul scrie,
Cuvântul care Domnul ni l-a dat,
Învăţătură şi mărturie
Pentru poporul cel răscumpărat.
Cuvântul veşnic ne fericeşte
Când noi fugim de sfatul celor răi,
Căci lumea-ntreagă dispreţuieşte
A Domnului neprihănite căi.
Cor:
(:Dar el va fi ca pomul lângă ape,
Omul care stăruie mereu
În credinţă şi în fapte bune
Şi în dragostea Lui Dumnezeu.:)
El îţi oferă un scaun de slavă,
Un scaun din care poţi batjocori
Credinţa sfântă şi mântuirea
Şi pe ai Domnului aleşi copii.
Dar credinciosul nu se opreşte,
Oricât i-ar da, oricât i-ar oferi.
De scaunul lumii el se fereşte,
Căci lângă Domnul el fericit va fi.
El zi şi noapte se tot gândeşte
Şi cugetă la Dumnezeul său.
Aşa e omul care-i slujeşte
Şi-L caută neâncetat pe Dumnezeu.
El e ca pomul sădit pe maluri
Al cărui frunze nu se vestejesc.
Căci apa vie, Cuvântul veşnic,
La rădăcina lui se odihnesc.
Dar cine umblă cu strâmbătate,
Va fi ca pleava purtată-n vânt.
Ascultă soră, ascultă frate,
Să ne încredem în Dumnezeul sfânt.
|