În Psalmul unu, Cuvântul scrie


 Psalmul 1)

În Psalmul unu, Cuvântul scrie, 
Cuvântul care Domnul ni l-a dat, 
Învăţătură şi mărturie
Pentru poporul cel răscumpărat.
Cuvântul veşnic ne fericeşte
Când noi fugim de sfatul celor răi, 
Căci lumea-ntreagă dispreţuieşte
A Domnului neprihănite căi.

Cor:
(:Dar el va fi ca pomul lângă ape, 
Omul care stăruie mereu
În credinţă şi în fapte bune
Şi în dragostea Lui Dumnezeu.:)

El îţi oferă un scaun de slavă, 
Un scaun din care poţi batjocori
Credinţa sfântă şi mântuirea
Şi pe ai Domnului aleşi copii.
Dar credinciosul nu se opreşte, 
Oricât i-ar da, oricât i-ar oferi.
De scaunul lumii el se fereşte, 
Căci lângă Domnul el fericit va fi.

El zi şi noapte se tot gândeşte
Şi cugetă la Dumnezeul său.
Aşa e omul care-i slujeşte
Şi-L caută neâncetat pe Dumnezeu.

El e ca pomul sădit pe maluri
Al cărui frunze nu se vestejesc.
Căci apa vie, Cuvântul veşnic, 
La rădăcina lui se odihnesc.

Dar cine umblă cu strâmbătate, 
Va fi ca pleava purtată-n vânt.
Ascultă soră, ascultă frate, 
Să ne încredem în Dumnezeul sfânt.