Ilie înalţă spre cer rugăciuni,
Iar Domnul răspunde prin foc şi minuni.
Şi-ndată poporul, cu toţi au strigat:
"Acesta e Domnul Cel Adevărat!"
Ilie îi cheamă:"Veniţi, ascultaţi,
De ce pe cărare mereu şchiopătaţi?
De ce după Bal voi vă duceţi mereu?
Când ştiţi că cu noi e un viu Dumnezeu!"
Cor:
Nu te-ndoi, nu te opri,
Iată căci focul de sus va veni,
Pe-al tău altar, flacără, jar,
Domnul revarsă putere şi har.
"Să vină preoţii lui Bal la altar,
S-aducă şi jertfa, dar fără de jar.
Acel ce aprinde ce noi am jertfit,
Acela să fie de oameni slujit."
Dar Bal nu răspunde, oricât l-au strigat;
La urmă Ilie şi el s-a rugat,
Şi iată deodată un foc, un crater,
Înalţă şi jertfa şi apa la cer.
Poporul priveşte, rămâne uimit,
Căci Domnul prin flacără le-a dovedit
Că El este Domnul, să ştie şi ei,
Să nu mai alerge spre alţi dumnezei.
Şi-ndată Ilie pe toţi i-a-ndemnat
Să-i prindă pe-aceia ce i-au înşelat.
Prin duh de minciună mereu le-au vestit
Căci Bal este Domnul ce i-a izbăvit.
Voi fraţi care astăzi cu jertfă veniţi,
Aş vrea să vă spun să cunoaşteţi, să ştiţi,
Căci Domnul şi astăzi răspunde prin foc,
Prin dragostea care ne-a strâns la un loc.
S-aducem pe-altarul de aur curat,
A noastră fiinţă, ca dar şi prinos,
Slujindu-L pe Domnul cu adevărat,
Căci Domnul rămâne mereu credincios.
|