Ilie înalţă spre cer rugăciuni


Ilie înalţă spre cer rugăciuni, 
Iar Domnul răspunde prin foc şi minuni.
Şi-ndată poporul, cu toţi au strigat:
"Acesta e Domnul Cel Adevărat!"
Ilie îi cheamă:"Veniţi, ascultaţi, 
De ce pe cărare mereu şchiopătaţi?
De ce după Bal voi vă duceţi mereu?
Când ştiţi că cu noi e un viu Dumnezeu!"

Cor:
Nu te-ndoi, nu te opri, 
Iată căci focul de sus va veni, 
Pe-al tău altar, flacără, jar, 
Domnul revarsă putere şi har.

"Să vină preoţii lui Bal la altar, 
S-aducă şi jertfa, dar fără de jar.
Acel ce aprinde ce noi am jertfit, 
Acela să fie de oameni slujit."
Dar Bal nu răspunde, oricât l-au strigat;
La urmă Ilie şi el s-a rugat, 
Şi iată deodată un foc, un crater, 
Înalţă şi jertfa şi apa la cer.

Poporul priveşte, rămâne uimit, 
Căci Domnul prin flacără le-a dovedit
Că El este Domnul, să ştie şi ei, 
Să nu mai alerge spre alţi dumnezei.
Şi-ndată Ilie pe toţi i-a-ndemnat
Să-i prindă pe-aceia ce i-au înşelat.
Prin duh de minciună mereu le-au vestit
Căci Bal este Domnul ce i-a izbăvit.

Voi fraţi care astăzi cu jertfă veniţi, 
Aş vrea să vă spun să cunoaşteţi, să ştiţi, 
Căci Domnul şi astăzi răspunde prin foc, 
Prin dragostea care ne-a strâns la un loc.
S-aducem pe-altarul de aur curat, 
A noastră fiinţă, ca dar şi prinos, 
Slujindu-L pe Domnul cu adevărat, 
Căci Domnul rămâne mereu credincios.