Fraţii lui când l-au văzut, 
Repede l-au şi vândut.
Atunci Iosif s-a-ntristat, 
Însă lor nu le-a păsat.
Din fântână ei l-au scos
Pe copilul credincios, 
Care-atât i-a căutat
Până când el i-a aflat.

Cor:
(:O, fraţii mei, o, fraţii mei:)

Ei cu ură l-au privit, 
Însă Domnul l-a iubit.
Dragostea Lui Dumnezeu
I-a fost scut prin chin şi greu.
Dumnezeu l-a încercat, 
Dar la urmă l-a-nălţat, 
Din necazuri, din cuptor, 
L-a făcut stăpânitor.

Fraţii lui de mai târziu, 
Au venit să-i ceară grâu.
Domnul Dumnezeu prin el, 
L-a salvat pe Israel.
Iosif lângă el i-a strâns, 
Şi de dorul lor a plâns, 
Căci de-atâţia ani străin, 
N-a văzut pe Beniamin.

"Mai trăieşte tatăl meu?
Eu sânt Iosif, fiul său."
Fraţii lui înmărmuriţi, 
S-au văzut descoperiţi.
Fraţii lui au tremurat, 
Însă Iosif i-a iertat.
"Dumnezeu aşa a vrut, 
Eu de voi să fiu vândut.

Să vă ţină Domnul vii, 
Pe voi şi pe-ai voştri fii, 
Şi-al meu tată Israel, 
Care s-a-ncrezut în El.
De aceea, iubiţi fraţi, 
Voi să nu vă mai certaţi
Căutând un vinovat, 
Căci pe toţi eu v-am iertat."

Atunci a venit la el
Şi bătrânul Israel.
Din Canaanul depărtat, 
În Egipt s-a strămutat.
Tot la fel, Domnul Isus
Înainte El s-a dus, 
Să ne ţină astăzi vii, 
Pe noi şi pe-ai noştri fii.