Frate să priveşti spre temelie, să iei bine seama ce-ai zidit.
Căci apostolul aşa ne scrie, căci va arde tot ce e greşit.
Vei răspunde de învăţătura care astăzi fraţilor le-o dai, 
Dacă nu e una cu Scriptura, vei ajunge foarte greu în Rai.

Cor:
Tu să pui pe temelie
Numai cele ce rămân.
Să nu pui nicicând frăţie, 
Lemne, trestie şi fân.

Poate ai zidit mărgăritare, şi argint, şi aurul curat, 
Pe această temelie tare, dar ai pus şi lemn şi fân uscat.
Ce zideşti prin firea pământească, orişicât de iscusit ai fi, 
Nu rezistă, n-o să dăinuiască, încercarea le va dovedi.

Trestia şi lemnele şi fânul, care tu pe zid le-ai aranjat, 
Ele sânt lipsite de putere şi de harul binecuvântat.
Ce frumoasă este zidăria, când prin Duhul sfânt noi am zidit, 
Ea e tare ca şi temelia, ca şi temelia de granit.

Ca prin foc să-ţi fie mântuirea, asta-nseamnă foarte, foarte greu.
Dacă îţi va arde construirea, ţi-ai pierdut răsplata, dragul meu.
Dacă vrei să ai şi răsplătire, şi cunună dincolo de nori, 
Să zideşti credinţă şi iubire, şi nădejde la ascultători.

Pietre scumpe şi mărgăritare, astea-s daruri de la Duhul Sfânt.
Căci prin daruri, tainica lucrare se înalţă sus de pe pământ.
Dar acela ce tăgăduieşte tot ce Domnul ne-a făgăduit, 
Zidăria lui se nimiceşte, orişicât ar fi de iscusit.