Florile ne-arată dragostea curară, 
Dragostea şi mila Tatălui Ceresc.
Scrisă cu iubire şi desăvârşire
Pe aceste fire care înfloresc.

Cor:
Dar mai frumos decât floarea, mai frumos decât zarea, 
Mai frumos decât toate-i Dumnezeu
Florile ne arată dragostea-I minunată, 
Vie şi colorată în grădini şi pe câmpii.

Uite ce narcise, parce au fost scrise, 
Parcă-au fost pictate, vii şi colorate.
Dumnezeul mare ne-a ţesut covoare, 
Floare lângă floare, noi să le privim.

Uite şi bujorii printre albăstrele, 
În grădina mare, plină cu lalele, 
Albă şi fragilă, uite şi-o zambilă
Care îţi zâmbeşte când se varsă zorii.

Arătând privirii vara trandafirii, 
Flori de măreţie şi de bucurie, 
Strălucind la soare, albe lăcrimioare, 
Clopoţei cu rouă care ne spun nouă.

Dacă El grijeşte şi le-mpodobeşte
Firele de iarbă care vestejesc, 
Domnul şi pe tine pe pământ te ţine
Căci şi tu eşti floarea Tatălui Ceresc.