Faraon s-a tulburat


Faraon s-a tulburat şi pe Iosif la-ntrebat:
"Eşti în stare tu să-mi spui tâlcuirea visului?"
Atunci Iosif i-a răspuns:"Dumnezeul nepătruns, 
Prin înţelepciunea Sa, tâlcuire îţi va da.

Cor:
Împărate iată tâlcuirea, pentru tine şi poporul tău, 
Să cunoască toată omenirea, visul este de la Dumnezeu.

Spicele de lângă râu, pline cu boabe de grâu, 
Asta-nseamnă că vor fi şapte ani de bogăţii.
Celelalte şapte vaci, vor fi anii cei săraci, 
După cum tu ai văzut spicele ce-au dispărut.

Şapte ani va fi belşug, dar la urmă va veni
Sărăcia ca ub jug, şi pe toţi ne va strivi.
Iată ce e de făcut, tu adună în hambar, 
Untdelemn şi grâu şi must, pentru vremea de coşmar.

Caută omul potrivit, înţelept şi devotat, "
Faraon e sfătuit de un rob neânsemnat.
"Tu eşti omul, fă cum spui, ca şi tine altul nu-i."
Şi astfel l-a înălţat Faraon pe-acel băiat.

Dezlegându-i visul său prin Duhul Lui Dumnezeu, 
Tânărul israelit, ce le-a spus s-a împlinit.
Şi venind din Canaan, fraţii lui, popor sărman, 
În Egipt ei s-au mutat, lângă Iosif cel bogat.

Iată, tot la fel va fi, după-atâtea bogăţii, 
Tot pământul va fi plin, de durere şi de chin.
Cine-i înţelept la sfat, strânge grâul minunat, 
Strânge roade în hambar:dragoste, credinţă, har.