(Psalmul 119)

Eu strig şi zic Lui Dumnezeu:
O Doamne Tu eşti scutul meu.
Şi-n zori de zi, şi pe-nserat, 
Tu eşti cu mine neâncetat.
De şapte ori pe zi mă-nchin
Şi chem al Tău Nume slăvit.
Cu-al meu necaz la Tine vin, 
Căci Doamne, Tu m-ai mântuit.

Cor:
Nu e nimenea ca Domnul, 
Bun şi drept şi-ndurător.
(:El ne-ascultă rugăciunea
Şi ne vine-n ajutor:)

Cu glas de rugă şi de cânt, 
Eu strig şi-L binecuvintez
Pe Dumnezeul nostru sfânt, 
Căci eu în El mă desfătez.
Să ne încredem pe deplin
În Domnul care ne-a adus
Atâta har, atât alin, 

În mântuirea prin Isus.

Făliţi-vă cu Dumnezeu
Voi toţi acei răscumpăraţi.
Căci noi sântem poporul său, 
Şi sântem binecuvântaţi.
Şi cer şi stele şi pământ, 
Tot ce vedem în lung şi-n lat, 
Al nostru Tată bun şi sfânt
În dar pe toate ni le-a dat.

Când strigă un nenorocit, 
Oricât ar fi de apăsat, 
Cuvântul ne-a făgăduit:
De Domnul va fi ridicat.
De-aceea nu descurajăm
Când bate vântul cu furtuni, 
Noi către Dumnezeu strigăm
Şi-I mulţumim în rugăciuni.