El este ca pomul sădit lângă ape, 
Al căruia frunze nu se vestejesc 


 (Psalmul 1)

El este ca pomul sădit lângă ape, 
Al căruia frunze nu se vestejesc.
Aşa este omul ce şade aproape
De legea iertării, de Tatăl Ceresc.

Cor:
Dumnezeu îl fericeşte pe acel ce stăruieşte
Zi şi noapte în Cuvântul Său.
El îi dă de sus putere, apă vie, mângâiere, 
Şi îl face roditor mereu.

El prinde putere şi-i plin de rodire, 
E verde şi falnic şi nevestejit.
Căci Domnul îl udă cu har, cu iubire, 
Şi-l face să fie mereu fericit.

El nu se aşează pe scaunul trădării
Şi nu se uneşte cu-acei mincinoşi.
El cugetă-ntr-una la legea iertării
Şi umblă cu-aceia ce sânt credincioşi.

El nu se abate din calea curată
Şi nu se opreşte la sfatul murdar.
Oricine îl cheamă, oricine-i arată, 
El cugetă numai la lege, la har.

El tot ce începe, sfârşeşte cu bine;
Aşa este omul de Domnul păzit.
Dar cei care umblă pe căi în ruine, 
Ei sânt ca şi pleava ce s-a nimicit.