El a potolit furtuna, marea, vântul, le-a certat.
Căci la glasul Lui cu toate s-au supus, L-au ascultat.
Ucenicii se uimiră, căci la glasul Lui Isus, 
Apele se liniştiră şi toţi norii grei s-au dus.

Cor:
Să nu se mai înfrice călătorii, 
Pe marea cu furtună când pornim.
Oricât ar fi de mari deasupra norii, 
Cu Domnul noi în luptă biruim.

Nu te teme soră, frate, dacă treci prin mari furtuni, 
Încercările lăsate se opresc prin rugăciuni.
Bată vântul cât ar bate, nu te-opri din drum spre Rai.
Mergi-nainte prin credinţă, ânapoi să nu te dai.

El vorbeşte cu zidirea, apa, focul, âi slujesc.
La Cuvântul Lui, şi munţii ca şi ceara se topesc.
Şi la ţărmuri fericite vom ajunge într-o zi, 
Dacă-L vom chema pe Domnul, noi cu El vom birui.