Ei s-au unit şi au pornit a lor lucrare,
După potop un turn măreţ şi-au construit.
Cu smoală şi cu cărămizi urcau în zare,
Dar Dumnezeu din lucru i-a oprit.
Ei au dorit să-şi construiască un renume,
Un Dumnezeu la care se vor închina,
La Turnul Babel să se-adune-ntreaga lume,

Şi să-i admire frumuseţea sa.

Cor:
(dar)(:Turnul meu pe pământ
Este Domnul Cel minunat,
Eu prin El urc şi sânt
Mântuit şi salvat.:)

Ei au vorbit aceeaşi limbă pământească,
Dar Dumnezeu i-a încurcat,i-a despărţit,

Şi-atuncea ei au încetat să mai zidească,
Căci fiecare altfel a vorbit.
Căci Dumnezeu le-a zis:"Să umpleţi tot pământul".
Dar oamenii aceia s-au împotrivit.
Ei au respins porunca sfântă şi Cuvântul,

Şi împotriva Lui s-au răzvrătit.

Acelaşi gând a copleşit şi-a noastră eră,
Cu sateliţi şi cu rachete pân'la nori.
Să-şi construiască zeităţi în atmosferă
Şi să-i numească iar nemuritori.
Dar Dumnezeu la gândurile lor priveşte,
Şi-atuncea când se depărtează de pământ,
El îi coboară chiar din stele şi-i smereşte,
Să ştie toţi căci numai El e sfânt.