(Psalmul 33)
Dumnezeu a creat toate prin al Său cuvânt,
Ceruri multe şi oştiri, lună, soare şi pământ.
Prin suflarea gurii Lui, stelele au strălucit,
Domnul de la început, universul l-a zidit.
Cor;
Priveşte la stele, priveşte la nori,
Şi spune:O Doamne, ce multe comori!
Pe toate acestea frumos le-ai zidit,
Şi nouă viaţa Tu ne-ai dăruit.
Le-a chemat şi jos şi sus, ca pe-o turmă pe câmpii,
Universul măreţ cu mulţimi de galaxii.
Printre sori şi giganţi şi pământul a venit,
Cu păduri şi cu câmpii, Dumnezeu l-a-npodobit.
Pe pământ El a creat omul care i-a slujit,
Dar Adam în păcat a căzut şi a murit.
Şi de-atuncea e necaz şi mulţimea murmurând,
Căci păcatul greu şi azi lasă oamenii plângând.
Toate -acestea-s ca să ştim ce e bine şi ce e rău,
Şi să nu mai fugim când ne cheamă Dumnezeu.
Omul n-a mai ascultat, şi din pomul cel oprit
A luat şi a mâncat, şi de-aceea a murit.
Dar Isus Acel milos, din păcate El ne-a scos.
Prin credinţă El ne-a dat, cerul sfânt şi minunat.
El de-atuncea e cu noi, cerul întreg este al Lui;
El ne cheamă înapoi în grădina Raiului.
|