(Psalmul 97)

Domnul Dumnezeu împărăţeşte
De aceea haideţi să cântăm.
Tot pământul, toate să tresalte
Înainte Lui când ne-adunăm.
Înaintea Lui şi pe alături
Merge focul cel strălucitor, 
Care-i arde şi îi mistuieşte
Pe vrăjmaşii mântuiţilor.

Cor:
(căci) Munţii se topesc ca ceara
La venirea Domnului, 
Cerurile şi pământul
Vor fugi din faţa Lui.

Fulgerul, aşa ca o săgeată, 
Zboară şi loveşte în cei răi.
Dumnezeu va ţine-o judecată
Şi va răsplăti pe-aleşii Săi.
Ziua ceea va fi foarte mare, 
Munţii, stâncile se vor topi.
Ca şi ceara care se topeşte, 
Când cu slavă Domnul va veni.

Se vor ruşina cu toţi aceia
Care azi icoanelor slujesc.
Idolii cei plini de strălucire, 
Înaintea Lui se prăbuşesc.
Numai Domnul va rămâne veşnic, 
Cu dreptate El va stăpâni, 
Înaintea Lui cu bucurie
Iuda şi Israel va veni.

Căci lumina este semănată
Pentru sufletul neprihănit.
Pentru cel cu inimă curată
Care prin Christos e mântuit.
De aceea să urască răul
Toţi aceia care-s credincioşi.
Să ne alipim cu toţi de Domnul
Orişicât am fi de păcătoşi.